Apreciem eforturile voastre de a vă prezenta în fața angajatorilor cu un CV cât mai bun. Am remarcat însă că uneori apar confunzii legate de ce înseamnă, ce presupune fiecare abilitate în parte. Așa că încercăm în continuare să facem un mic glosar de termeni în care să explicăm ce presupune fiecare abilitate și cum este ea interpretată de angajatori. Ne vom referi aici în mod special la abilitățile transversale și vom oferi exemple în scopul de a le explica practic . Exemplele sunt fie din viața personală, cea de student sau cea de profesionist la început de drum și scopul este nu acela de a le prelua ca atare, ci acela de a înțelege competența și a găsi la rândul vostru exemple relevante pentru voi.
Dincolo de a fi cuvinte mari în CV, aceste competențe vor fi verificate în cadrul interviurilor pe care le veți avea, așa că e important să aveți exemple pregătite. Nu preluați pur și simplu competențele din cerința postului, dar folosiți această secțiune pentru inspirație. E important să vă familiarizați cu concepte similare și să știți să căutați cuvintele cheie în cadrul anunțurilor pentru a introduce în CV-ul vostru exact ceea ce caută angajatorul.
Noi am încercat să integrăm fiecare abilitate într-o categorie mare – abilități sociale/de comunicare, organizaționale/manageriale sau tehnice. Dacă aveți deja experiență în muncă, o parte dintre aceste competențe pot deveni cu ușurință competențe dobândite la locul de muncă, categorie unde veți încadra acele competențe intrinsec legate de poziția pentru care aplicați și care se corelează cu experiența voastră.
Dacă ai îndoieli despre ce competențe ar trebui să treci în CV-ul tău, îți recomandăm să stai de vorbă cu prietenii, cu colegii, cu profesorii, cu persoane care pentru o perioadă de timp au avut ocazia sa te cunoască măcar un pic; ideal este dacă reușești să obți acest feedback despre tine de la profesioniști din domeniu. Ei îți pot oferi imaginea lor despre competențele tale, despre punctele forte și punctele la care mai ai de lucru. În mod cert prietenii vor fi subiectivi, însă un profesor, un tutore sau un coleg de asociație ar putea oferi idei constructive pentru tine. Dacă e ceva la care încă mai lucrezi și pe care nu te simți stăpân , nu te simți presat să incluzi în CV chiar dacă apare în cerințele postului. La interviu vei lămuri acest aspect clarificând că încă te perfecționezi. Sinceritatea și faptul că lucrezi la a deveni mai bun îți va aduce în mod cert aprecierea angajatorului.
Abilități de comunicare- abilitate socială/de comunicare – de cele mai multe ori am întălnit în CV-uri la secțiunea competențe de comunicare exprimarea – bune abilități de comunicare – este un clișeu să repeți denumirea secțiunii în conținutul ei sau folosind un echivalent de forma bun comunicator. Acest gen de exprimare nu conține informație relevantă pentru angajator, nu relevă nimic specific despre voi și nu vă aduce niciun beneficiu. Abilitățile de comunicare au un statut special între abilități pentru că pot foarte ușor să fie dobândite, exersate și consolidate în mediul extra-profesional, deci chiar și dacă nu aveți experiență profesională, la această secțiune veți putea menționa în mod cert ceva. Bineînțeles, ideal este să găsiți o încadrare profesională sau legată de studii. De asemenea prima doavdă a competențelor de comunicare este scrierea corectă în CV-ul tău: lipsa greșelilor de scriere (litere mâncate sau în plus), lipsa greșelilor gramaticale, consistența în utilizarea diacriticelor, gfraze scurte, corecete, coerente , cu sens. Care sunt abilitățile de comunicare? Comunicare în echipă – fie verbală , fie scrisă – e bine să alegi un exemplu de comunicare cu persoane aflate la distanță pentru că comunicarea cu aceștia necesită mai mult efort decât cea cu colegii de birou. Coaching/mentorship – poate ai avut ocazia să inițiezi un coleg într-o activitate- fie la facultate , ajutându-i pe boboci să se integreze în viața studențească , la stagiul de practică, în cadrul unei asociații studențești sau la un loc de muncă. Negocierea- poate ai convins mai multe grupe din facultate să se pună de acord în privința datei examenelor, poate ai reușit să determini un profesor să adopte o nouă tehnologie în cursul său, poate ai reușit să aduci echipa ta de proiect pe aceeași pagină cu privire la un proiect cu deadline urgent sau poate ai negociat 1GB de internet în plus la abonament, toate acestea sunt situații în care ți-ai exersat abilitățile de negociere. Public speaking – avem un material despre vorbitul în public pe care îți recomandăm să îl parcurgi – e o competență foarte importantă pentru că inevitabil vei ajunge să vorbești în fața unui grup de oameni în cadrul ședințelor, poate vei susține prezentări în fața colegilor sau vei reprezenta compania la conferințe. Inclusiv interviul e un mic test de public speaking. Tact și diplomație – arta de a-ți susține punctul de vedere fără a-ți face dușmani, adaptarea reacției și actțiunilor tale astfel încât să obți ceea ce îți dorești – acestea sunt utile atât în context profesional, cât și în context personal .Persuasiune – capacitatea de a influența atitudini, credințe, comportamente ale unei persoane sau al unui grup de persoane. Persuasiunea vine într-o oarecare măsură în antiteză cu autoritatea, oricine preferând să fie convins să facă ceva decât să o facă constrâns. Persuasiunea se corelează cu negocierea, presupunând în plus un anumit nivel de conectare emoțională cu audiența. Adaptabilitate socială – capacitatea de a comunica facil cu persoane de diferite vărste sau persoane provenind din diferite medii și culturi corelat cu capacitatea de a-i atarage pe acești oameni în activități și în comunicare -în mod special pentru pozițiile care presupun interacțiune cu public , cu categorii aparte de persoane sau cu clienți – profesor, trainer, agent de vânzăr, ofițer de relașii cu publicul. Abilitățile de comunicare se pot manifesta atât în comunicarea verbală, scrisă sau non-verbală. iată și căteva exemple : în activitatea mea în cadrul asociației studențești am coordonat și mediat întâlnirile săptămânale ale consiliului de conducere (public speaking). Ca student pasionat de marketing în cadrul stagiului de practică m-am implicat în implementarea unei noi imagini (nou brand) a companiei în cadrul căreia efectuam stagiul (spirit de echipă). În cadrul acțiunilor de voluntariat am organizat cu succes atât acțiuni pentru școala de vară de învățare a limbii germane pentru copii , dar și activități de relaxare pentru persoanele în vârstă de la un centru pentru bătrâni (adaptabilitate socială).
Abilități numerice – abilitate organizațională – se împletesc cu atenția la detalii, abilitățile de rezolvare a problemelor sau gândirea critică. Abilitățile numerice presupun abilitatea de a utiliza, interpreta, gestiona și comunica datele relevate de informații exacte (matematice) pentru a rezolva diverse situații. Dincolo de lejeritatea de a lucra cu cifre, trebuie să ai capacitate de a le analiza, de a monitoriza tendințele și a dezvolta previziuni în baza lor. De asemenea tot aici se include și capacitatea de a dezvolta metode pentru a prelucra aceste date în mod automat .Dincolo de a menționa explicit aceste competențe, o bună dovadă a lor este utilizarea cunatificării rezultatelor și impactului muncii tale în procente de exemplu – mi-am depășit țintele lunare de vânzări între 8 și 10%. De asemenea ai putea menționa cum folosești programele de calcul în viața ta – de exemplu poate ai un excel în care păstrezi evidența bugetului lunar. În funcție de poziția pentru care aplici, aceste abilități pot fi testate, existând nenumărate teste care urmăresc înțelegerea datelor, manipularea lor prin calcul, genefrarea și interpretarea graficelor, identficarea corectă a trendurilor sau înțelegerea mediei. Atenție, faptul că matematica nu e punctul tău forte nu înseamnă ca nu ai abilități numerice, de exemplu pentru un agent de vânzări abilitățile numerice presupun o bună înțelegere a marginilor până la care poate obține comision.
Atenție la detalii /orientare spre detalii – abilitate organizațională – absolut necesară în nenumărate domenii înseamnă abilitate de a manipula date mărunte cu strictețe și acurateșe, având totodată grijă la corelarea permanentă a acestora. Atenția la detalii devine o competență cu atât mai importantă cu cât consecințele unei greșeli sunt mai greu de îndreptat. De exemplu dacă o asistenă dă unui pacient medicamentul greșit, aceasta este o acțiune ireversibilă care poate genera intoxicații sau noi afecțiuni pentru pacient. Dacă un contabil greșește situații financiare, aceasta este o greșeală ce poate fi îndreptată, dar va rezulta într-o amendă cu posibile dobânzi și penalități și degradarea imaginii firmei. Un asistent facturare care facturează 500 lei în loc de 5000 lei costă firma bani. De multe ori atenția la detalii presupune că poți procedura un proces, că îți poți structura activitatea și poți urmări în mod consistent acel proces. De exemplu : Ca asistent contabil am oferit informații consistente și într-o formă uor de utilizat clienților folosindu-mă de un checkist propriu . Organizarea unui eveniment este de asemenea dovada atenției la detalii, pentru că un eveniment de succes presupune o sinergie de succes între numeroase procese duse la bun sfârșit. Bineînțeles cel mai bun exemplu în atenția la detalii este chiar CV-ul tău – degeaba vei scrie la competențe atenția la detalii dacă CV-ul tău nu este omogen ca formatare, dacă ai greșeli de ortografie sau gramaticale. Dacă la interviu ți se cer exemple, nu uita să selectezi unele relevante- în general rolurile de trezorier, contabil, organizator de evenimente , auditor , statistician, sunt automat asimilate atenției la detalii – exemple bune sunt și cele în care ai primit sarcini care presupun încredere sau lucrul cu documente importante- de exemplu dacă un profesor ți-a dat sarcina să îl ajuți cu cercetarea pentru o lucrare științifică sau dacă ai organizat documentația pentru un audit.
Ascultare activă – abilitate socială/de comunicare – abilitatea de a te concentra pe interlocutor, cu toate simțurile pentru a înțelege mesajul pe care vrea să îl transmită, arătându-i acestuia deopotrivă interesul pentru informația pe care o comunică, fie prin comunicare verbală (feedback, întrebări, rezumat, solicitare de clarificări, reflecție), fie prin comunicare non-verbală – păstrarea contactului vizual, zâmbet (când e caul), dat din cap , postura, spunând scurt da sau nu, reținându-te de la manifestarea unor ticuri precum căscat, uitat obsesiv la ceas, jocul cu degetele sau cu părul, etc. Oferind acest feedback constant interlocutorului, acesta va comunica mai ușor, deschis și se va simți ascultat și apreciat . A asculta se deosebește de a auzi care e un proces reflex, este o decizie conștientă de a încerca să înțelegi mesajul care este transmis. Când asculți e foarte important când să oferi feedback pentru a nu denatura comunicarea – nu interveni cu o întrebare dacă sunt 3 secunde de liniște, poate interlocutorul își explorează gândurile, ascultarea activă presupune răbdare. Ascultarea activă este o abilitate pe care o vei dovedi în timp colegilor prin amintirea unor detalii din conversațiile avute cu ei la un moment ulterior. Asta te va ajuta să construiești relații solide, bazate pe încredere, comunicare și onestatitate cu ei. Exemple – ca șef de grupă în facultate am constatat o complianță îmbunătățită atunci când am implementat ca la finalul fiecărei săptămâni unul dintre noi să reia în fața tuturor ce sarcini aveam pentru săptămâna următoare. Sau în cadrul stagiului de practică am solicitat feedback de la supervizorul meu la finalul fiecărei săptămâni și am sumarizat împreună cu acesta punctele de îmbunătățit astfel încât la finalul stagiului am primit propunerea unui internship plătit. Ca recepționer, mi-am folosit abilitățile de ascultare activă a solicitărilor clienților, ceea ce a dus la creșterea feedbackului acestora vizavi de recepție în chestionarele de satisfacție aplicate.
Autocontrol – abilitate socială/de comunicare- controlarea emoțiilor, în special în perioade de stres, capacitatea de a-ți controla impulsurile, disciplinarea și prioritizarea dorințelor, evitarea reacțiilor la nervi, capacitatea de a gândi înainte de a acționa- se spune că autocontrolul ne diferențiază de regnul animal. Adeseori este asimilat voinței pentru că este un proces cognitiv ce presupune direcționarea atenției. Autocontrolul înseamnă a te reține de la reacție până după ce ai evaluat situația, alternativele și ai făcut un plan de acțiune. De ce e important autocontrolul? Pentru că se corelează cu un mai bun management al stresului, cu disciplina muncii, capcitatea de a rezista cu succes provocărilor (intenționate sau nu), capacitatea de nu lăsa emoțiile puternice să îți afecteze performanța. Lipsa autocontrolului subminează relațiile între membrii unei echipe, poate distruge relația cu clienții, afectează performanța individuală , dar și organizațională, duce la incapacitatea de a trece peste eșec și la incapacitatea de a-ți îmbunătăți performanțele. Autocontrolul nu este o competență înnăscută, deci de-a lungul vieții poți investi în dezvoltarea ei. De altfel studiile au relevat o corelație între creșterea autocontrolului și vârstă, dar și o corelație între disponibilitatea/energia psihică și autocontrol (când ești obosit, spre finalul zilei, îți este mai greu să îți controlezi emoțiile). Capacitatea de a exercita autocontrol este importantă în toate domeniile și se corelează direct cu abilitatea de a manageria stresul și cu perseverența. Exersează și întărește-ți autocontrolul – când simți că ți se întunecă mintea , numără până la 10 în minte, respiră adânc, gândește-te la o imagine frumoasă, la ceva ce îți dorești. Asta te va ajuta să controlezi anxietatea, nervii, să îți recapeți accesul la rațiune, să evaluezi și să reacționezi corespunzător fără a-ți periclita situația pe termen lung. De exemplu – în cadrul evenimentului organizat ca voluntar, în cadrul echipei am avut un membru care nu își îndeplinea la timp sarcinile asumate și pe care mi-aș fi dorit să îl îndepărtez din echipă, însă am ales să îl sprijin printr-o mai bună planificare a sracinilor pentru a nu periclita munca echipei în ansamblu. Sau în cadrul unei întâlniri cu un client acesta era deja foarte nervos și rezultatele prezentate nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor sale, acesta alegând să îmi vorbească foarte urât și amenințând cu întreruperea relației contractuale. Am reușit să îmi păstrez autocontrolul, să îmi continui prezentarea și în final , după ce s-a liniștit, clientul a apreciat eforturile echipei noastre și a văzut că rezultatele obținute au fost în favoarea sa. Autocontrolul presupune întărirea relațiilor în situații de stres și obținerea reușitelor chiar și în situații de criză, nu înseamnă lipsa emoțiilor ci capacitatea de a le administra în interesul tău (situațiile critice ne fac să fim alerți, să ne menținem în priză, să fim mereu la curent cu noutățile din domeniu, să vrem să știm mai multe și să fim mai buni, deci nu trebuie să ne dorim absența situațiilor tensionate, ci să exersăm autocontrolul). Menționați în CV autocontrolul pentru poziții care presupun o varietate mare de sarcini, lucrul cu publicul, termene strânse, necesitatea unor decizii rapide fără a consulta pe altcineva. Nu uitați să pregătiți exemple relevante pentru interviu.
Competențe digitale- competențele digitale sunt o secțiune foarte importantă în CV-ul tău pentru majoritatea posturilor și pot include pentru anumite posturi și ușurința în utilizarea echipamentelor de birotică precum casa de marcat sau POS. Tehnologia a evoluat atât de mult încât astăzi foarte mulți lucrează măcar ocazional cu un computer. Formatul europass propune un tabel foarte greu de interpretat pentru un angajator care ar merge poate utilizat pentru cei din industria IT. Este nespecific și nu relevă exact ce poți face și cu ce software. De aceea noi recomandăm ca aceste competențe să menționeze software-ul utilizat (inclusiv versiunea dacă acestea diferă substanțial de la una la alta) și nivelul de cunoaștere- începător, elementar, intermediar/mediu, avansat. Nu vă limitați la a menționa suita MS Office, elaborați cu instrumentele din suită pe care le utilizați și nivelul . Nu e cazul să menționați că utilizați windows sau internet explorer/navigarea pe internet. Acestea nu mai sunt competențe digitale în ziua de astăzi. Puteți menționa dacă este relevant pentru post că vă descurcați în egală măsură în macOS sau Linux. Cei care stăpânesc diverse limbaje de programare le vor menționa alături de un link către un portofoliu, puteți menționa de asemenea și diploma dacă ați absolvit vreun curs, deși în domeniul IT primează experiența și portofoliul și mai puțin certificările. Cunoștințele de social media vor fi menționate doar pentru acele poziții în care sunt relevante- marketing, comunicare de brand, etc. Dacă vă pricepți la prelucrare foto-video menționați softwareul în care lucrați și faceți trimitere la portofoliul vostru . Menționarea unei game variate de software pe care știți să îl utilizați (mai ales dacă ați fost auto-didacți) arată angajatorului că vă veți descurca bine în utilizarea emailului, a programelor de comunicare (slack, skype, zoom, etc) și a altor programe specifice care se utilizează în companie. În funcție de poziția pentru care aplicați ți nivelul de carieră, veți menționa aici și abilități care nu sunt neapărat legate de utilizare software – de exemplu digital marketing, search engine optimization, analytics, UX, UI, data modeling, social marketing, cloud computing, front-end development, backend development, branding, network security. Cei care lucrează cu programe specifice domeniului le vor menționa – de exemplu SAGA sau Nexus pentru conatbilitate, SAP sau Oracle Financials pentru ERP . Cât de mult spațiu din CV-ul tău dedici acestei secțiuni depinde de poziția pentru care aplici. În mod cert aceasta va fi mai puțin relevantă de exemplu în domeniul medical și extrem de importantă pentru un IT-ist .
Competențe lingvistice- aceste competențe au deja un format prestabilit în modelul Europass, cu un set de niveluri și interpretarea lor . Poți opta în schimb pentru forma – utilizator începător, elementar, intermediar, avansat, fluent, nativ . Dacă limbile străine nu sunt menționate explicit în cerințele postului sau dacă cerința nu este scrisă într-o limbă străină, te poți limit la a menționa doar acele limbi străine pe care le stăpânești cel puțin la nivel intermediar . Aici se poate admite o excepție, cea a limbilor străine rare sau exotice, rar vorbite într-o țară (de exemplu araba, japoneza, chineza mandarina, etc) – e posibil ca un angajator să fie dispus să investească în creșterea nivelului tău de cunoaștere a acelei limbi. În general se consideră că dacă nu poți susține o conversație în terminologie profesională într-o anumită limbă străină mai bine nu o menționezi, asta pentru că vei fi pus în situația de a participa la ședințe sau de a călători în străinătate la partenerii companiei și angajatorul se așteaptă să te descurci în aceste situații. Dacă ai o calificare/atestat, menționează-l aici sau la secțiune educație din CV. Atenție, nu te supraevalua și nu uita că onestitatea e cheia și în această secțiune. Cel mai probabil vei avea parte de o mică conversație în limba străină căutată de angajator deci nu risca să treci o limbă străină în care vocabularul tău se limitează la 10-15 cuvinte. Nu irosi foarte mult spațiu din CV-ul tău pe această secțiune, poți de exemplu să nu menționezi limba nativă – în general ea reiese din CV, dar o poți menționa dacă ea e diferită de limba oficială a țării în care aplici. Merită de asemenea să menționezi aici experiențele internaționale tip erasmus sau comenius dacă limbilie străine sunt un aspect cheie pentru poziția pentru care aplici.
Empatic– abilitate socială- capacitatea de a înțelege, de a te identifica cu emoțiile altora, capacitatea de a vedea situația din perspectiva celuilalt fără a judeca (popular: capacitatea de a te pune în papucii altcuiva). Deși este rareori o cerință a posturilor, empatia este o abilitate aparte ce nu poate fi învățată cu un impact important în orice business și este o trăsătură absolut necesară oricărui lider. Capacitatea de a înțelege perspectiva altcuiva merge mână în mână cu capcitatea de a asculta activ, de a accepta diferențele dintre oameni ca pe o oportunitate de creștere și de a motiva pe alții. Când să listezi empatia în CV? Atunci când poziția necesită o bună înțelegere a nevoilor clienților (marketing), atunci când sunt necesare abilități interpersonale, când poziția presupune înțelegerea unor perspective diferite, când poziția presupune să fii un bun ascultător (psiholog de exemplu). Nu trebuie să confundăm simpatia (a-ți părea rău de cineva) cu empatia (a te simți rău cu cineva). Exemple : experiențele de voluntariat (în mod special cu categorii vulnerabile), ascultare activă, oferirea de coaching/mentorship altora la început de drum, depășirea propriilor prejudecăți.
Flexibilitate /adaptabilitate – competență organizațională – deschiderea către schimbare, acceptarea ei ca pe un pas organic în evoluție. Această competență înseamnă că poți adapta cu ușurință ce știi, poți învăța și integra cu ceea ce ști deja cu informația nouaă pentru a te menține competitiv. Înseamnă de asemenea că nu vei renunța cu ușurință atunci când te vei lovi de un obstacol sau de un eșec , ci vei găsi resurse mai mult sau mai puțin tradiționale și soluții pentru a reuși, că te vei lăsa condus de curiozitate pentru a fi mereu la curent cu cele mai noi tendințe în domeniul tău, că vei solicita feedback și îl vei primi într-un mod constructiv ca pe o oportunitate de a deveni mai bun. De ce au angajatorii nevoie de o persoană felxibilă? Pentru că tehnologia evoluează rapid, pentru că nevoile oamenilor se schimbă, evoluează, dispar sau apar -iar o companie poate să rămână în piață dacă reușete să prevadă și să integreze toate aceste schimbări în activitatea sa. De asemenea un angajat flexibil se va mula fără probleme pe un rol nou dacă situația o impune, ajutând tranziția și pentru companie, nu doar pentru sine. Flexibilitatea înseamnă și să ai capacitatea de a prelua o extra sarcină cu deadline la finalul zilei, să îți canalizezi temporar întreaga atenție către o sarcină ce trebuie rezolvată rapid, să găsești timp în programul tău pentru a oferi sprijin unui coleg, să preiei sarcinile cuiva care tocmai și-a dat demisia sau a avut o problemă neprevăzută.
Gândire analitică – competență organizațională – o abilitatea de multe ori confundată cu gândirea critică, se diferențiază de acesta prin faptul că în vreme ce gândirea analitică presupune divizarea unei informații complexe în mai multe părți mai accesibile analizei, gândirea critică presupune luarea în considerare a informației, evaluarea ei și luarea unei decizii. Practic gândirea analitică este un pas în gândirea critică pentru că ne ajută să simplificăm datele problemei în vederea luării deciziei. Gândirea analitică este foarte importantă în marketing sau comerț, mai ales în cel online unde este foarte important să poți separa datele astfel încât să poți genera rapoarte relevante pentru client. Ea nu exclude gândirea creativă, de multe ori chiar e necesar să gândești un pic outside the box. Se corelează cu capacitatea de analiză, clasificare, comparație, diganostic, evaluare, interpretare date, prioritizare, logică și raționament. Etape: colectarea informației (e vorba și de analizarea ei calitativ și cantitativ – am ce informație am nevoie? mai trebuie să obțin și alte informații? calitatea informației este adecvată scopului?) – asta presupune să ști cum să cauți, ce să întrebi și pe cine (relevanța sursei), organizarea informației – informația colectată la pasul precedent trebuie organizată și integrată în ceea ce cunoști astfel încât să îți furnizeze idei cu privire la variantele pe care le ai, decizia – evaluarea opțiunilor identificate , testarea variantelor și luarea unei decizii. O etapa ulterioară acestui proces este desigur- analiza ex-post – să observi dacă soluția a funcționat și dacă nu, de ce, ce nu a mers, ce puteai face – identificarea relațiilor cauză-efect. Gândirea analitică presupune încercare și uneori și eroare. Gândirea analitică poate să fie evidențiată în CV-ul tău în secțiunea obiectiv – asistent contabil cu abilități demonstrate de a identifica rapid și eficient soluții pentru nevoile clienților – secțiunea experiență profesională – pentru pozițiile relevante poți evidenția atribuții specifice acestei competențe – la secțiunea competențe organizaționale. Și în acest caz iți sugerăm să pregătești exemple relevante din experiența ta pentru interviu pentru că această abilitate poate să fie subiectul uneia dintre întrebări – descrie o situație când te-ai lovit de o problemă dar nu ai avut toate informațiile necesare pentru a o rezolva. Ce ai făcut? Dacă ai avea de ales între trei moduri de a continua, ce ai decide și cum? Dacă superiorul tău ți-ar cere opinia cu privire la o investiție software sau hardware pentru a crește productivitatea, ce i-ai răspunde? Toate acestea sunt întrebări la care nu există un răspuns standard corect. Intervievatorul vrea să observe care este procesul pe care îl parcurgi , așa că nu te pierde dacă nu ai un răspuns instantaneu, descrie pas cu pas factorii pe care îi iei în considerare, cum îi analizezi, cui te adresezi pentru informații , nu te pierde în detalii nesemnificative (losing the big picture), dr permite-i celui cu care stai de vorbă să descopere abordarea ta în rezolvarea situației.
Gândire creativă – competență organizațională- deși la prima vedere pare o competență dedicata domeniului artelor, e în egală măsură de folos în toate profesiile, creativitatea susține progresul și inovarea. Creativitate înseamnă și să privești o situație, un proces, o problemă dintr-o nouă perspectivă. Ceea ce în engleză se numește thinking out of the box. Uneori gândirea creativă înseamnă să privești modele, proceduri, sarcini și să vezi dincolo de ceea ce se întâmplă în mod uzual, să nu pleci de la ipotezele uzuale, să te imersezi în detaliile a ceea ce se întâmplă. Chiar dacă nu o să găsești neapărat competența aceasta în cerințele postului, orice angajator se va bucura să găsească această competență în CV-ul tău în exemple precum- perspectivă fresh, inovativ, creativ. Un creativ nu se va mulțumi să se familiarizeze cu și să urmeze procedura, va propune modalități de a optimiza – de exemplu poate societatea folosește un tipar clasic de decont. Un creativ va implementa procesul de decont într-o foaie excel, reducând astfel riscul de eroare și generând un template ușor de folosit de către oricine, oricând. Creativitatea este cea care alimentează și domeniul STEM (science, technology, engineering, mathematics) – de exemplu Facebook, cea mai cunoscută rețea de socializare a pornit ca o platformă care să permită comunicarea între studenții de la Harvard și are acum peste 2,6 miliarde de utilizatori activi. Îmbunătățirea unui proces de verificare a calității sau a funcționării unei mașini ține tot de creativitate. Gândirea creativă și cea critică au abordări complet diferite – gândirea creativă înseamnă joacă, propuneri excentrice sau aparent imposibile, soluții nebunești, sugestii aproape imposibil de implementat, a-ți permite să visezi cu ochii deschiși, înseamnă să tratezi toate ideile ca pe sămânța a ceva cu potențial, a-ți permite să greșești, de a-ți lăsa mâinile să deseneze pe o foaie de hârtie deși poate nu te pricepi la desen. Înseamnă să îți pui o întrebare și să dai 15 răspunsuri diferite, să nu accepți rutina, să nu o iei pe cale bătătorită doar pentru că e mai simplu. De obicei gândirea creativă îți angajează toate simțurile în proces. Faptul că sunt diferite nu înseamnă că sunt incompatibile, marile descoperiri sunt un mix de creativitate și gândire cristică, pentru că e util să analizezi rațional, logic o situație, dar apoi să îi permiți minții să zburde pe tărâmul imaginației, păstrând însă problema undeva în cotloanele minții. Soluțiile inovatoare apar atunci când nu te străduiești, nu pui presiune pe tine să le găsești. De exemplu – firma de contabilitate la care am făcut stagiul de practică nu avea o imagine în mediul online. Am propus administratorului un brand coerent implemengtat simplu și curat ceea ce i-a adus o creștere de 10% a portofoliului de clienți și mie o oportunitate de angajare într-o echipă de la care am învățat foarte multe. sau Ca membru al asociației de studenți am propus un parteneriat cu o societate de reciclare și am promovat prin afișe și în social media intenția noastră de a folosi banii colectați pentur plantarea de copaci. La finalul sesiunii am reușit să plantăm 50 de copaci din maculatura adunată.
Gândire critică – competență organizațională – abilitatea de a înțelege conexiunea logică între idei și a trage concluzii clare, raționale. Gândirea critică presupune observarea și culegerea datelor relevante, interpretarea lor, analiza datelor, identificarea relațiilor logice între datele colectate, evaluarea (și corectarea erorilor precum și îndepărtarea datelor irelevante sau neconcludente) și decizia. De ce vor angajatorii această competență? Pentru că în felul acesta vei aborda constructiv provocările, vei încerca mereu să faci totul mai bine, mai repede pentru că vei analiza permanent procedurile și modul de lucru. În domeniul financiar de exemplu , gândirea critică te va ajuta să interpretezi cifrele, să observi tendințele și abaterile pentru a le semnala și oferi soluții corective. În domeniul tehnic este vital ca toți să aibă această competență astfel încât defectele să fie pe cât posibil evitate sau în cel mai rîu caz identificate și reparate înainte de a afecta utilizatorul final. În general această competență se dobândește și se consolidează prin exercițiu. Practic faci asta automat în multe mici decizii pe care le iei de-a lungul unei zile. Ca să conștientizezi mai bine cum îți exersezi această competență, îți sugerăm ca atunci când ai de luat o decizie să parcurgi mental următorii pași : identifică cât mai specific problema (ferește-te de generalități, o parte importantă a gândirii cristice este să reduci problema la cea mai simplă formă posibilă, vrei să rezolvi o provocare, nu 5), caută date, opinii, argumente pro și contra. Analizează și evaluează datele – sursele sunt de încredere? concluziile se bazează pe date sau sunt doar opinii? concluziile sunt în legătură cu ipoteza și datele prezentate? Păstrează doar acele date care sunt de încredere , obiective și relevante. Verifică ipotezele – uneori autorii sunt subiectivi în analiza datelor, așa cum și noi suntem uneori subiectivi în a găsi date relevante (atunci când dai o căutare pe google, modul în care formulezi căutarea influențează rezultatele pe care google ți le va oferi). Acum ești în fața deciziei – cântărește opțiunile , identifică puncte forte și puncte slabe, oportunități și limitări și apoi ia decizia finală. Ai crede că e o banalitate, dar și când decizi ce cafea bei pui la treabă gândirea critică, același lucru fiind valabil și atunci când decizi că în dimineața aceasta mănânci un ou. Iată câteva exemple ractice de gândire critică : Pagina magazinului online unde lucram permitea clienților să comande produse chiar dacă ele nu erau compatibile ceea ce genera nemulțumire și o rată consistentă de retur. Am propus introducerea unui avertisment atunci când în coș se aflau produse incompatibile cu menționarea incompatibilității ceea ce a generat reducerea cu 40% a ratei de retur a componentelor. Sau deținătorul magazinului de produse de îmbrăcăminte și încălțăminte era convins că toate categoriile de marfă sunt profitabile. Am întocmit o serie de grafice prin care i-am arătat că dacă am alege să diversificăm gama de tricouri și cămăși în defavoarea rochiilor ne-am crește cifra de afaceri cu 20%. În cazul farmaciștilor este vital ca aceștia să înțeleagă corect prescripția, să indice dozarea corectă, să cunoască înlocuitorii compatibili ai produselor, să cunoască interacțiunile între medicamente, mai ales în cazurile în care este vorba de medicamente eliberate fără prescripție medicală. Farmacistul este cel care verifică încă o dată că recomandările medicului sunt adecvate și nu sunt în contradicție cu medicamentele pe care pacientul le ia deja. De asemenea farmacistului i se vor adresa pacienții care au efecte adverse, acesta fiind persoana care va analiza datele și va direcționa sau nu pacientul către un medic. Este ideal dacă reușiți să găsiți exemple care se traduc în metrice clar măsurabile – nr. de clienți, procente de cifra de afaceri, nr. de produse, etc. Pregătiți-vă câteva exemple în baza cărora veți răspunde la interviu la întrebările referitoare la această competență. De exemplu ați putea fi întrebați de un moment în care ceva ce ați făcut a schimbat modul de desfășurare a unei activități sau o situați în care ați remarcat o problemă și ce ați făcut pentru a o rezolva. Acestea sunt întrebări care vă pun la treabă gândirea critică. Chiar dacă alegi să nu menționezi inteligența emoțională ca atare, există o serie de concepte care o sugerează – flexibil, colaborativ, curios, ușor adaptabil, sociabil, dinamic, perceptiv, sensibil, conectat social.
Integru – integritatea, dincolo de a fi o valoare morală, este și o competență organizațională – capacitatea de a face ce trebuie, de a respecta principiile etice ale profesiei și companiei, onest, cu probitate morală impecabilă, cu un comportament corelat cu valorile morale, incoruptibil . De ce caută o companie persoane integre? Pentru că în majoritatea cazurilor, companiile doresc să emane public o anumită imagine către comunitatea pe care o deservesc. Pentru a câștiga respectul comunității, companiile vor avea o imagine și o etică impecabilă și caută oameni cu aceleași valori morale și cu capacitatea de ale pune în practică. Integritatea înseamnă respectarea obligațiilor și a cuvântului dat chiar dacă asta înseamnă că nu vei ieși în câștig, că poți să pui principiile morale deasupra câștigului personal imediat, că poți oferi respect și că nu vei accepta în nicio circumstanță încălcarea principiilor morale. Integritatea este o competență relevantă pentru posturi precum auditorii, persoanele care se ocupă cu comunicarea și/ sau responsabilitatea socială, persoanele care se ocupă cu asigurarea calității, persoanele care se ocupă de cultura organizațională, middle și top management. De ce e importantă integritatea? Pentru că un om integru doarme bine, iar somnul e important pentru a obține performanță. De asemenea și pentru că ulciorul nu merge de prea multe ori la apă, lipsa integrității are deci consecințe mai devreme sau mai târziu. Ce ai de făcut pentru a-ți dezvolta această competență? În primul rând identifică-ți valorile morale, caută acele lucruri în care crezi. Când promiți, întotdeauna ține-te de cuvânt, mai bine promisiuni mici și puține decât vorbe mari în vânt. Ai greșit? Recunoaște, asumă-ți responsabilitatea, ia măsuri de corecție, învață din greșeli. Ai curajul să te ridici și să susți acele cauze în care crezi, chiar dacă ești singur. Înconjoară-te de oameni integri și nu te asocia cu oameni imorali.
Inteligență emoțională – abilitate socială/de comunicare- numită abreviat și EQ- suntem familiarizați cu conceptul de IQ care măsoară inteligența intelectuală. De-a lungul timpului s-a considerat că o persoană cu IQ mare se va descurca mai bine în viață, însă lucrurile sunt un pic mai nuanțate de atât pentru că intelectul nu te ajută în gestiunea propriilor emoții și nici în gestionarea emoțiilor celorlalți. Sunt o mulțime de oameni inteligenți care se fâstâcesc în prezența altor oameni. Inteligența emoțională presupune conștientizarea propriilor emoții, cum ne impactează acestea, cum îi impactează pe ceilalți, empatie, feedback constructiv, aprecierea muncii și gesturilor celorlalți, păstrarea cuvântului dat chiar dacă ai ceva de pierdut, oferirea de ajutor fără a aștepta ceva în schimb, managementul relațiilor cu ceilalți. IQ-ul și EQ-ul se âmpletesc pentru a ne ajuta să navigăm orice situație, indiferent că este simplă sau complexă. De ce este importantă inteligența emoțională? Pentru că oamenii trebuie să lucreze împreună, iar un membru cu EQ scăzut poate produce segregare , anxietate și poate scădea productivitatea echipei. De asemenea o persoană cu EQ scăzut va resimți un nivel crescut de stres din cauza inadecvării sociale, ceea ce poate genera probleme de sănătate și productivitate scăzută, deși poate altfel este un vorba de un bun profesionist. Cum îți dezvolți inteligența emoțională ? În primul rând trebuie să îți conștientizezi emoțiile (fircă, teamă, furie, tristețe, bucurie, etc), să înveți să le controlezi sau cel puțin să înveți să nu le lași să te stăpânească, să le folosești într-o manieră constructivă pentru a face alegeri raționale – managementul stresului (oparcurge și materialul dedicat acestei teme de pe siteul nostru). A doua etapă comectează-te cu emoțiile tale, împacă-te cu tine, vinecă-ți rănile din trecut și canalizează-ți atenția spre prezent, trăiește prezentul (citește și materialul nostru despre mindfulness). A treia etapă este conectarea cu ceilalți, perceperea emoțiilor lor și a stării lor schimbătoare, empatizarea cu ei, interpretarea semnalelor non-verbale, acceptarea celorlalți așa cum sunt. Această etapă se leagă foarte mult de cea anterioară, pentru dacă nu ești bine conectat la prezent, vei rata miciile indicii pe care ceilalți ți le transmit. Ultima etapă este managementul relațiilor – interconectarea emoțiilor tale cu ale celorlalți, construirea încrederii , dezvoltarea rspectului reciproc, creșterea și dezvoltarea unei legături sănătoase. Exemplele din mediul de studii su profesional includ situații în care exprimarea opiniilor este încurajată și respectată, chiar dacă opiniile nu coincid (brainstorming, ședințe de lcuru), acceptarea schimbării și a evoluției ca pe ceva firesc, întâlnirea colegilor și în afara mediului profesional/de studii. De exemplu poate ai participat la întocmirea a unei statistici cu privire la satisfacția studenților față de viața studențească pentru a face apoi sugestii în această privință, poate ai fost implicat într-un conflict și poți povesti cum l-ai soluționat, poate ca șef de grupă a trebuit să anunți un coleg că notele sale l-au pus în situația de a repeta anul, poți da de asemenea exemple în care ai manageriat cu succes situații foarte stresante cu termene strânse sau cum ai atins un indicator dificil.
Învățare continuă – abilitate oragnizațională – piața globală e în continuă schimbare, nu prea mai există poziții la care ceea ce ai învățat acum 5 ani să mai fie suficient pentru a fi competitiv în domeniul tău. Așa că organizațiile au nevoie de oameni care vor și pot să învețe mereu, să fie mereu la curent cu schimbările din domeniul lor și din domeniile adiacente care privesc activitatea lor și își doresc ca angajații lor să facă asta din proprie inițiativă, chiar și în timpul propriu, nu să aștepte ca cineva să îi împingă de la spate, să se îngrijească să îi trimită la cursuri. Învățarea poate să fie formală – studii de perfecționare, de calificare cu sau fără diplomă, tradiționale- la sală, sau onlien- e-learning, învățare socială – lucrul în echipă, mentorat, colaborare cu specialiști din domeniu sau învățarea individuală – căutarea informațiilor recente online, lectura cărților și revistelor recomandate în domeniu. Învățarea continuă te păstrează relevant în domeniul tău , te face mai deschis și mai puțin vulnerabil în fața provocărilor, te face un potențial angajat atractiv – un angajat care învață și care este susținut în acest demers al său de către companie este cel mai bun ambasdor de brand în fața clienților, va genera venituri mai mari pentru companie și statistic, este mai susceptibil să rămână loial companiei. Cum evidențiezi în CV această abilitate ? Menționând cursurile extra curiculare, activitățile extra-studii sau extra-profesionale – participări la proiecte sau comunicări științifice- pe care le-ai avut, menționând programe software pe care le-ai învățat singur (Saga – nivel mediu (autodidact)).
Leadership –competență organizațională /dobândită la locul de muncă- această competență este foarte importantă pentru cei care urmăresc o poziție care presupune coordonarea altor persoane și este o competență rezervată celor care au deja experiență profesională sau asimilată – se corelează cu viziune, persuasiune, munca în echipă, ascultare activă, public speaking, motivare, orientare spre soluții, orientare spre rezultat, orientare spre client, delegare, integritate, capacitatea de a inspira (lead by example), capacitatea de a gestiona cu succes conflicte, organizare/planificare, capacitatea de a-i învăța pe alții. Uneori există oportunități de a exersa această competență încă din timpul studiilor- de obicei în organizații studențești, ca reprezentant al studenților dacă ajungi să coordonezi organizarea de evenimente sau echipele acestora. Dacă ai avut astfel de oportunități îți sugerăm mai degrabă să optezi pentgru a menționa că poți coordona echipe/ în general abilitățile de leadership presupun un mix vast de competențe care necesită de multe ori măcar câțiva ani de experiență. După ce te angajezi, dacă ceea ce îți dorești ești o poziție de leadesrship, îți recomandăm să îți alegi un mentor pe care să îl urmărești și cu care să te consulți în evoluția ta. Citește și materialul nostru legat de leadership.
Lucrul sub presiune / sub presiunea timpului – abilitate organizațională – aceasta este o competență foarte valoroasă în vremurile noastre când totul se desfășoară în viteză, iar dinamica activităților este deseori imprevizibilă. Este o competență ce se corelează cu reziliența la stres.Presiunea resimțită poate îmbrăca diverse forme și resimțirea ei depinde foarte mult de fiecare persoană în parte– de exemplu monotonia și repetitivitatea unor sarcini, neînsemnătatea sarcinilor, prea mult sau prea puțin de făcut, munca solicitantă emoțional, programul de lucru imprevizibil (depășirea programului de lucru), lipsa experienței, lipsa previzibilității sistemului de evaluare a performanțelor, supracalificarea pentru o poziție, rolul neclar în cadrul organizației, semnalele contrare primite de la șefii ierrahici cu privire la activitate, relații neadecvate cu colegii (invidie, bullying), lipsa echilibrului între timpul deidcat muncii și timpul personal, cantitate mare de sarcini într-un timp foarte scurt, mediu fizic de lucru neadecvat (prea rece, prea cald, prea zgomotos, etc), absența clarității privind responsabilitățile, lipsa coerenței în tratarea angajaților (favorizarea unora în defavoarea altora, aplicarea standardelor duble, discriminare). Presiunea âmbracă nenumărate forme și este percepută diferit de fiecare persoană în parte. Bineînțeles că ideal este ca locul de muncă să genereze presiune adecvată abilităților și resurselor fiecărei persoane, însă de multe ori asta e foarte dificil de realizat. În viața de zi cu zi , atât pe plan profesional cât și pe plan personal apar nenumărate situații neprevăzute care necesită luarea rapidă de decizii. Capacitatea de a gestiona cu succes astfel de situații este un mare avantaj. Vei menționa această competență în CV într-un exemplu relevant alcătuit pe principiul- situație, sarcină, acțiune, rezultat. Ca voluntar am avut de organizat un eveniment tip școală de vară pentru învâțarea limbii germane pentru tineri cu vârsta cuprinsă între 10 și 15 ani și circumtanțele au făcut să fiu nevoit să organizez simultan un eveniment tip târg de cariere pentru studenți, ambele evenimente înregistrând un succes neașteptat în rândul publicului țintă. Alte exemple de lucru sub presiune sunt pozițiile foarte solicitante – de exemplu cele în brokeraj sau în organizarea de evenimente, dar și situațiile în care ați jonglat cu succes cu mai multe sarcni simultan – de exemplu un loc de muncă și studii. În cadrul interviurilor veți fi nevoiți probabil să exemplificați cu detalii această competență pentru că ea este foarte valoroasă în vremurile noastre. Dincolo de a respecta principiul STAR – situație, sarcină, acțiune, rezultat , nu uitați să fiți onești în exemplele oferite, corelați-vă comunicarea verbală cu cea non-verbală, explicați metodele prin care gestionați stresul/ situații de presiune din viața voastră – stresul afectează productivitatea și starea de spirit, deci faptul că aveți deja resurse și metode de gestiune (yoga, exerciții de respirație, meditație, etc) înseamnă că veți avea capacitatea să treceți fără ajutor și performând peste așteptări în multe situații profesionale.
Motivat – abilitate organizațională – cu dorința de a performa, implicat în acțiuni, doritor de a depune efort pentru rezultat, cu dorința de a contribui la rezultat, care susține realizarea unor acțiuni/fapte. Motivația e acea forță care ne ajută să ajungem de la punctul A la punctul B, de la situația de acum la rezultat. Acea forță poate fi interioară sau exterioară sau se poate constitui dintr-un mix al celor două. E o frază clișeu pe care mulți o folosesc în CV- sunt o persoană motivată – bineînțeles că anagjatorii își doresc oameni care să își aducă contribuția la rezultat, e ceva de la sine înțeles. Nu trebuie să faci din asta o intrare în CV, capacitatea ta de a atinge rezultatul propus fără intervenții din exterior trebuie să reiasă per ansamblu din CV-ul tău. Cum reiese că ești un om motivat: îți setezi obiective realiste și găsești calea de a le atinge, rezolvi situațiile problematice pe măsură ce apar, cauți să primești feedback, să fii evaluat, ieși din zona de confort. O variație care merită însă trecută în CV este auto-motivarea. Asta înseamnă că îți poți seta țelul, poți stabili o strategie de a-l atinge și ai capacitatea să o adaptezi pe parcurs, cunoști resursele pe care le ai la dispoziție și ști să le folosești și găsești în tine convingerea să mergi până la capăt (motivație intrinsecă). Fiecare proiect încheiat e o sursă de auto-motivație pentru tine (succesul și conexiunea cu alți oameni sunt motivații puternice), iar succesul este nu numai pentru a demonstra altora ceva, ci și pentru propria satisfacție. Exemple de automotivație – dobândirea unei abilități/competențe noi utile în creșterea productivității la muncă, dar dobândită în timpul liber, acceptarea sau voluntariatul în cazul unor sarcini extra pe care le-ai dus la bun sfârșit cu succes și în timp util, în paralel cu sarcinile obișnuite. Situații în care inițiativele tale au generat eficiențe de cost, creșteri de venituri sau reduceri de costuri, optimizare de procese, creșterea productivității, obținerea de rezultate superioare într-un timp mai scurt, etc.
Multitasking – abilitate organizațională -sunt puține locuri de muncă în vremurile noastre unde să nu fie necesar să te preocupi de mai multe sarcini în paralel. Gestionarea de sarcini multiple în aceleași interval de timp și schimbarea atenției de la una la alta înregistrând pentru fiecare progres și fără a-ți diminua eficiența reprezintă abilitatea de multitasking. Faci asta zi de zi fără să îți dai seama: dacă lucrezi la un proiect sau înveți și îți verifici și e-mailul sau răspunzi la telefon, dacă asculți muzică în timp ce gătești, dacă trimiți un SMS în timp ce te uiți la televizor deja asta înseamnă multitasking. Multitaskingul se corelează cu abilitatea de a prioritiza pentru că trebuie să ști ce e critic și trebuie rezolvat cu celeritate, dar trebuie să discerni și când nu e o idee bună să îți schimbi atenția de la o sarcină la alta pentru că sunt situații în care distragerea atenției poate reduce la 0 o muncă de câteva ore. Multitaskingul se corelează de asemenea cu managementul stresului pentru că trecere de la o sarcină la alta te poate împovăra psihic – în general obținerea unui rezultat ne motivează, iar trecerea de la o sarcină la alta fără a termina nimic se poate dovedi uneori frustrantă. De asemenea presupune și că poți delega atunci când realizezi că o sarcină trebuie dusă la bun sfârșit, dar ai nevoie de ajutor și că ai capacitatea de a evalua o sarcină (dificultate și timp necesar pentru rezolvare) și o planifici corespunzător (de exemplu dimineața avem mintea odihnită și eficienșă crescută la aspecte ce cer atenție deosebită la detalii). De ce vor angajatorii să ai această abilitate? Pentru că de multe ori în viața profesională apar sarcini de lucru noi, clienți noi și toate trebuie acomodate de aceeași echipă în același program de lucru, așa că prioritățile sunt într-o continuă schimbare și totul trebuie până la urmă rezolvat. Câteva exemple de multitasking ar fi: gestionarea cu succes imultan a unui loc de muncă și a studiilor, gestionarea simultan a activtăților de voluntariat cu studiile, pregătirea pentru sesiunea de examene și pregătirea lucrării de licență/disertație, ca recepționer răspunzi la telefon și primești clienții veniți în recepție, conversația telefonică cu un client în timp ce răspunzi la emailul altui client. În CV poți integra această competență la obiectivul tău – o persoană orientată spre rezultat cu abilități de ultitasking și atenție la detalii. Sau în secțiunea de experiență profesională – creșterea satisfacției clienților cu 20% și actualizarea paginilor de social media ale companiei, crecând cu 5% vizibilitatea companiei (creștere a nr. de followeri). La interviu nu uita să integrezi această competență într-unul din răspunsurile la întrebările care își vor fi adresate.Ai putea incorpora această competență la întrebarea care e punctul tău forte care te face cel mai potrivit pentru această poziție? – chiar dacă nu asta este competența de bază pe care vrei să o scoți în evidență, este ușor de integrat oricărei alte competențe.
Optimist –abilitate socială- face parte din felul nostru de a fi și de a ne percepe- capcitatea de a vedea partea bună a lucrurilor, a aștepta ca lucrurile să meargă bine și a-ți aduce constribuția ca ele să meargă bine, plin de speranță, capabil să vezi ce e mai bun în lumea din jur. Deși e o trăsătură care ține până la urmă de stima ta de sine, nu e ceva de direct interes pentru angajator. Mai degrabă optează pentru a comunica că depășești cu succes obstacole, că vezi orice provocare ca pe o ocazie de a evolua, aspecte care sunt de interes pentru angajator, dar denotă în același timp optimism. Deși nu este neapărat o abilitate care se menționează distinct în CV, optimismul este un instrument de reducere a stresului, conduce la un moral ridicat și performanțe îmbunătățite, optimiștii au influență pozitivă asupra celor din jur și au tendința de a-i polariza pe ceilalți în jurul lor, fiind oameni cu productivitate bună și creativi (optimiștii văd aspectele pozitive în obstacole și sunt în permanență în căutarea de posibilități).
Orientat spre client – abilitate organizațională – o competență ce presupune un mix de abilități de comunicare și rezolvarea problemelor – răbdare, atenție, abilitatea de a comunica punctual și eficient, empatie, buna gestiune a neprevăzutului, perseverență, persuasiune, negociere, flexibilitate, cunoaștere foarte bună a produsului și a concurenței. O competență necesară celor ce își doresc o poziție în vânzări , customer care sau poziții care presupun lucrul cu clienții sau publicul – recunoscut pentru furnizarea către clienți a unui serviciu peste medie, ceea ce a generat creșterea procentului de loializare cu 5%, în acdrul stagiului de practică am fost responsabil cu gestionarea unui portofoliu de 3 clienți a căror satisfacție a fost de 98% .
Organizat/ abilități de planificare – abilitate organizațională – ușor transferabilă indiferent de calea în carieră pe care o urmezi, presupune atât o componentă externă – să ai capacitatea să îți organizezi spațiul și timpul de lucru , dar și o componentă internă care presupune să ai capacitatea de a planifica sarcinile, de a le împărți în sarcini mai mici și de a delega, de a avea un timeline mental al activităților . De multe ori studiem și lucrăm în spații limitate pe care le împărțim cu alții, așa că e foarte important să păstrăm ordinea și lucrurile la locul lor pentru confortul nostru și al celorlalți. Intern, orice obiectiv pe care vrei să îl atingi are în spate un plan de acșiune care include resurse necesare (materiale, umane, de timp), cum vor fi folosite acele resurse, care sunt riscurile care s-ar putea manifesta și cum vei răspunde la ele, care sunt rezultatele așteptate și cum se interconectează acestea pentru atingerea obiectivului. De ce ai nevoie de această abilitate? Pentru că o parte foarte importantă a unei sarcini este planificarea, înainte de a trece la acțiune, planifici. În cadrul planificării vei identifica ce ar putea merge prost și vei avea deja pregătite măsuri să previ sau să rezolvi problemele apărute, ceea ce înseamnă rezultate obținute mai rapid cu mai puține resurse irosite. Cum iți exemplifici această competență – primul pas este organizarea propriului tău CV – de la alegerea unui font ușor de citit, titluri simple, un layout curat, concis și ușor de urmărit cu utilizarea de liniuțe în locul frazelor pe 3 rânduri. Apoi citește cu atenție cerințele postului și formulează responsabilitățile tale de la pozițiile anterioare astfel încât să răspunzi acestor cerințe așa cum au fost ele formulate de angajator.
Orientat spre soluții – abilitate organizațională compusă din două sub-abilități – capacitatea de a identifica problema și capcitatea de a găsi cea mai bună rezolvare pentru aceasta. Problema este diferența dintre cum vrem să fie și cum este de fapt situația. Procesul de a găsi o soluție implică analiza situației, definirea obstacolelor , examinarea opțiunilor , crearea unui plan de acțiune, evaluarea rezultatelor și aplicarea de măsuri corective după caz. Orientarea spre soluții e o competență pe care și-o doresc foarte mulți angajatori și o menționează explicit sub diverse forme în responsabilitățile postului. Deseori vei auzi sau vei citi că trebuie să ne concentrăm pe rezolvare nu pe problemă. Pare clișeu, dar toți ne-am confruntat cu probleme de-a lungul vieții . Primul pas e să recunoști că ai o problemă, un obstacol, o situație dificilă. Faptul că o ignorăm nu o face să dispară. Din punct de vedere profesional, odată acceptat faptul că există o problemă, aceasta va parcurge șirul întrebărilor – e problema noastră (a companiei noastre)? de ce trebuie să rezolvăm problema asta? ce se întâplă dacă nu rezolvăm problema asta? cum contribuie soluția la problemă la atingerea obiectivelor noastre? Citește cu atenție anunțul și adaptează exemplele pe care le oferi la cerințe – pentru o persoană tehnică ar putea suna astfel – implementarea feedbackului primit de la clienți în actualizările aplicației sau în cadrul asociației studențești strângeam fonduri pentru o acțiune caritabilă care performa sub aștepări. Am reușit să îl coopotez pe Smiley în campania noastră care a donat 10 bilete tombolei organizate pentru toți cei care au făcut donații, ceea ce ne-a ajutat să ne depășim obiectivul de strângere de fonduri cu 20%. Dacă cerințele postului sugerează munca cu oameni, dă exemple de orientare spre soluții cu impact social, dacă e vorba de o poziție tehnică menționează exemple care au generat rezultate la nivel de proiect la care ai participat. Am rezolvat cu succes solicitările unui client astfel încât acesta să nu renunțe la serviciile noastre.
Proactiv – proactivitate – competență organizațională – într-o accepșiune limitată, a fi proactiv înseamnă a lua inițiativă – de fapt de înseamnă mult mai mult, înseamnă o atitudine anticipativă, un comportament orientat spre schimbare, spre adaptare permanentă la mdoificările situaționale întâlnite. O persoană proactivă poate lua decizii cu privire la munca sa cu minimă intervenție de la superiori, știe să apeleze la superiori atunci când situația o impune, rezolvă din mers problemele care se ivesc. Această competență se dobândește și se exersează. Ca student poți începe prin a lua decizii cu privire la proiectele de grup din care faci parte, organizează-i pe ceilalți membri ai echipei și du la bun sfârșit ce ți-ai propus. Dacă ceva te nemulțumește în facultate, preia inițiativa, înscrie-te într-o asociație studențească și inițiază proiecte care vin în rezolvarea problemei identificate. Oferă-te voluntar ăn asociații și proiecte care susțin cauze în care crezi. Nu te lăsa descurajat dacă rezultatele întârzie să apară, adaptează strategia și găsește soluții. După angajare, preia inițiativa în proiecte lansate de echipa ta sau de superiori. Asumă-ți responsabilități clare și livrează rezultatele așteptate la timp, identifică soluții din mers pentru situațiile apărute și rezolvă-le. Persoanele proactive au viziune, ei își adaptează acțiunile din prezent în funcție de rezultatele pe care le preconizează în viitor, sunt acei oameni care sunt mereu pregătiți indiferent de ce se întâmplă. Nu te limita la a folosi adjective – dă exemple practice – ca membru al asociației studențești am pus bazele unui program de mentorship împreună cu alumni facultății noastre care a generat creșeterea cu 20% a angajabilității absolvenților în primele 3 luni de la absolvire. Sau am implementat un nou program de înregistrare a preferințelor clienților și crearea de sugestii personalizate atunci când ne vizitează siteul, reușind astfel să cresc cu 12% valoarea comenzilor venite din partea acestora.
Răbdare – abilitate socială/de comunicare – se spune adesea că răbdarea e o virtute, dar mai este necesar în dinamica vieții de azi să ai răbdare? Ce înseamnă să ai răbdare? Înseamnă să suporți o neplăcere (psihică, morală sau fizică) fără a te plânge, a nu te lăsa provocat, a așetpta cu liniște și resemnare, a tolera, a îngăfui, a înduea, a se abține de la pornirile instinctive. În era tehnologiei unde regula este gratificarea instantanee, în social media unde primim rapid feedback de la oameni, în era curieratului rapid în care nu trebuie să mai aștepți poștașul cu săptămânile, pare că răbdarea e o competență învechită. Dar adevărul e că ea se corelează cu reușita , cu autocontrol, cu generozitate, cu perserverența și suprinzător, cu leadershipul performant. Răbdarea e necesară în pozițiile executive pentru că presupune capacitatea de a repeta sarcini , de a le descompune în părți componente, capacitatea de a relua o sarcină atunci când prima oară te-ai lovit de un eșec, capacitatea de a asculta pe cineva pănă termină ce are de spus, capacitatea de a nu reacționa la nervi. Pentru un lider înseamnă capacitatea de a te abține de la un feedback profund negativ când cineva dn echipă greșește și a reuși să motivezi în continuare, capacitatea de a accepta constructiv critica șefilor pentru performanțele mediocre ale echipei tale, alocarea de timp celor din echipa ta pentru a-i mentora. Poate răbdarea pare un concept depășit, dar adevărul e că studiile (vezi studiul Stanford din 1972 – https://en.wikipedia.org/wiki/Stanford_marshmallow_experiment) au relevat că oamenii care reușesc să își cultive răbdarea au performanțe mai bune. răbdarea este o competență necesară pentru orice persoană, dar merită menționată în CV în mod special când poziția presupune interacțiune cu public, cu oameni diverși din diverse medii – de exemplu profesor, trainer, ofițer de relații cu publicul, casier, registrator, secretar, etc. Cele mai relevante exemple care vă pot pune în valoare răbdarea sunt în general cele care presupun interacțiunea cu copii sau oameni în vărstă, aceste categorii fiind traditional încăpățînate și testând răbdarea, ele putând proveni cu ușurință din viața personală. De exemplu dacă ați avut grijă de un copil, ați participat la activități de voluntariat care au presupus interacțiunea cu aceste categorii. Cum îți exersezi răbdarea? Apucă-te de pescuit, citește o carte în mod tradițional (nu în fața unui ecran), apucă-te de grădinărit, încearcă să reduci timpul petrecut în fața ecranelor, propune-ți să îți cumperi ceva ce nu îți permiți și conștientizează întregul proces de a economisi pentru a-ți îndeplini dorința.
Rezilient- Reziliență – abilitate organizațională – capacitatea de a te adapta la situații dificile, revenirea din situații dificile, acceptarea cu deschidere a provocărilor și depășirea lor, tolerarea unor niveluri crescute de incertitudine pe termen mediu și lung- în mod cert nu îți mai amintești primii tăi pași, dar ai văzut copii făcând primii pași, un pas legănat, o căzătură în fund, apoi iar în picioare, încă doi-trei pași altă căzătură, iar în picioare. Copiii știu că aceste căzături nu sunt un eșec, ci etape necesare pentru a reuși și dau dovadă de reziliență. Reziliența înseamnă și să primești constructiv un feedback negativ, ceilalți nu vor să te lovească când ești căzut, ci vor să îți semnaleze problemele astfel încât tu să îți faci treaba bine. A fi rezilient nu înseamnă a sta singur în fața adversității, ci a accepta și a te baza pe sprijinul altora, capacitatea de a accepta eșecul ca pe o ocazie de a învăța, capacitatea de a învăța din greșeli, orientarea spre acțiune chiar și în incertitudine. Exemple: preluarea de sarcini suplimentare sau inițiative consumatoare de timp care pot aduce beneficii echipei, acceptarea schimbării rolului cu ceva complet nou care nu are definiții sau responsabilități clare, sprijinul oferit altcuiva pentru a depăși o provocare pe lângă sarcinile tale uzuale . Expune situația, arată care a fost provocarea pentru tine, explică cum ai depășit-o. Reziliența merge mână în mână cu rezistența la stres și abilitatea de a rezolva probleme.
Responsabil – o competență managerială /de leadership , competență interpersonală – a lua în sarcina ta rezolvarea situației, a te asigura că sarcinile sunt duse la bun sfârșit, a fi dispus să răspunzi în fața stakeholderilor legat de alegerile, comportamentele și acțiunile tale. Responsabilitatea implică maturitate în gândire și acțiuni și ceilalți vor fi în mod natural atrași să te urmeze, sî îți ceară sfatul. O persoană responsabilă caută soluții atunci când apare o problemă, nu o lasă să degenreze și să genereze costuri și mai mari pentru companie. E greu să alegi responsabilitatea când e mult mai ușor să te fofilezi și să lași pe alții cu greul, însă pe termen mediu și lung, un om responsabil construiește relații interumane durabile cu cei din jur, are șanse mai mari la promovare și are o stimă de sine mai înaltă. Iată un exemplu de lipsă de responsabilitate vs. responsabilitate – un client nu și-a primit comanda de materie primă și continuitatea producției este amenințată . Persoana de la call center verifică comanda, și îi comunică clientului că vina este a curierului și nu îl poate ajuta, oferindu-i nr. de urmarire al comenzii. Clientul încearcă să ia legătura cu curierul, dar nu reușește și revine la furnizorul său unde dă de un alt agent. Acesta își cere scuze pentru încurcătură și îl asigură pe client că își va primi materia primă la prima oră a zilei următoare printr-o livrare specială express matinală. Dacă primul agent s-a limitat la a urma procedura, cel de-al doilea este responsabil, recunoaște problema și găsește rapid o soluție care păstrează clientul și salvează costuri pentru angajator. Nu ne naștem responsabili, e o competență ce o dezvoltăm de-a lungul vieții, încă de mici prin implicarea în treburi casnice, ulterior asumându-ne responsabilități în școală, voluntariat și în final ca angajați. Stabilește-ți clar obiectivele, setează termene certe și prioritizează. Apoi ține-te de plan. Discută cu ceilalți, faceți un brainstormign, cere-le opinia sau ajutorul. Dacă tu ești cel cu mai multe cunoștințe, oferă-ți ajutoul, ghidează, nu face în locul celuilalt, oferă feedback și încurajare. Fii cinstit și învață să îți ceri scuze atunci când greșești, nu te întinde mai mult decăt poți duce – spune da omului, dar spune nu sarcinii dacă crezi că nu poți face ce ți se cere. Când e vorba de o nouă poziției a fi responsabil înseamnă să îți fie clar care este rolul tău, ce trebuie să faci, ce așteptări sunt de la tine. Competența profesională se leagă strâns de responsabilitate pentru succes. Exemplu : ca voluntar în cadrul asociației X, cu o constrângere bugetară semnificativă, am organizat și desfășurat o excursie de 2 zile la Predeal cu 10 copii ai căror părinți sunt plecați în străinătate, reușind să pun bazele unui mini-club cu acești copii care astăzi se reunește cel puțin o dată pe lună.
Rezistență la stres /toleranță la stres/managementul stresului – abilitate organizațională – capacitatea de a gestiona presiunea situațiilor dificile într-un mod constructiv până la rezolvarea acestora, capacitatea de a nu fi depășit de circumstanșe adverse, abilitatea de a îndura atitudini, situații și oameni potrivnici pentru a atinge rezultatul scontat, păstrarea unui nivel de anxietate tolerabil (ne referim aici la a nu lăsa stresul să aibă impact asupra sănătății tale). Rezistența la stres nu înseamnă lipsa emoțiilor, ci capacitatea de a lucra în pofida lor, capacitatea de a le folosi constructiv, de a le transforma în combustibil motivațional, înseamnă capacitatea de a gestiona o situație dificilă, de a dispune de instrumentele necesare reducerii nivelului emoții lor negative și de a cunoaște cum să le folosești eficient pe propria persoană. Este o competență transversală utilă în mod special în domeniile care presupun o anumită periodicitate pentru volumul de muncă – de exemplul în contabilitate finalul de lună, 25 ale lunii este o perioadă foarte încărcată.
Stima de sine – încredere în propriile forțe, cunoașterea propriei valori, respect pentru propria persoană. Stima de sine este o competență pe care nu o menționăm explicit în CV, dar este una care trebuie să reiasă din tot conținutul acestuia. Oamenii cu un nivel ridicat de stimă de sine au capacitatea de a gestiona mai bine situațiile dificile, eșecurile și provocările, au capacitatea de a se ridica mereu de jos și de a o lua de la capăt. De asemenea stima de sine ridicată se corelează cu capcitatea de a gestiona constructiv critica și sugestiile. Persoanele cu stima de sine ridicată au capacitatea de a atinge niveluri rezonabile de fericire în ciuda adversității și pot influența și conduce pe alții tocmai pentru că stima de sine le dă siguranță în forțele proprii și acceptare a propriei persoane cu bune și cu rele. Această competență este strâns legată de optimism, motivație, încredere în sine, independență. Cum cultivi stima de sine? Fii sincer cu tine însuți, identifică-ți punctele forte și punctele slabe. Fă un plan pentru a depăși treptat punctele slabe. Acceptă critica constructivă și nu te lăsa dobârt de critica nejustificată. Caută partea bună în întâmplările din viața ta, învață ceva nou, contribuie la cauzele în care crezi, apără-te de cei care încearcă să îți strivească elanul, investește în relații interumane cu persoane pozitive, învață de la alții și mentorează-i pe alții dacă ai ocazia, nu uita să mulțumești și să zâmbești.
Termenii utilizaţi în prezentul document pentru denumirea diverselor roluri se înţeleg atât la feminin, cât şi la masculin.
Protejeaza mediul inconjurator!-Gandeste-te la mediu inainte de a printa / Protect the enviroment! Are you sure you need to print this ?
Redu!Reutilizeaza!Recicleaza! / Reuse!Recover!Recycle!